Portretul lui Dorian Gray

                                                                         Portretul lui Dorian Gray 

                                                                                                         de Oscar Wilde

            1. Caracterizarea lui Dorian Gray:

        Dorian Gray este personajul principal al romanului omonim de Oscar Wilde și reprezintă tipul tânărului sedus de frumusețe, plăcere și aparențe, care ajunge la decădere morală.                                              

        La începutul romanului, Dorian este tânăr, ingenuu, sensibil și extrem de frumos. Are o fire pură și este ușor influențabil. Această trăsătură se observă în relația cu Lord Henry Wotton, ale cărui idei despre tinerețe îl marchează profund. Sub influența lui, Dorian ajunge să creadă că frumusețea este cea mai mare valoare a vieții.                                                                                                                                                

        Momentul-cheie al transformării sale este marcat de dorința ca portretul să îmbătrânească în locul lui. Din acel moment, Dorian devine egoist, lipsit de scrupule și cinic, interesat doar de propriile plăceri. Deși în exterior rămâne tânăr și atrăgător, în interior se degradează moral.                                                          

        Dorian Gray o abandonează cu cruzime pe iubita sa, Sibyl Vane, dând dovadă de lipsa de empatie și iubire. De-a lungul timpului, Dorian provoacă suferință multor oameni și ajunge chiar la crimă, fără a-și asuma vina. Portretul său devine simbolul conștiinței și al păcatelor ascunse. În final, Dorian este un personaj tragic, sfâșiat între dorința de a rămâne pur și realitatea faptelor sale.

        

             2. Prezentarea timpului și spațiului:

         Acțiunea romanului are loc pe parcursul mai multor ani, nefiind precizat anul. Ne putem da seama de timp ca fiind la ,,sfârșitul secolului al XIX- lea".                                                                                              

        Spațiul în care se petrece acțiunea este în medii diferite cum ar fi:  casa lui Dorian Gray, atelierul lui Basil Hallward, salonul lui Lord Henry, teatrele și cartierele sărace ale Londrei și multe altele.                 

         Atmosfera romanului este diferita în funcție de momentele cărții, cum ar fi: la început atmosfera este una elegantă și liniștitoare, până în momentul în care Dorian îl întâlnește pe Lord Henry, atmosfera devine tensionată și tulburătoare. Apare un sentiment de neliniște, mister și corupție, mai ales în jurul portretului, care capătă trăsături din ce în ce mai hidoase.                                                                                  

        La final, atmosfera devine tragică și sinistră, dominată de vinovăție, teamă și degradare morală.

 

      3. Rezumatul romanului:

              Romanul îl are în centru pe Dorian Gray, un tânăr de o frumusețe ieșită din comun. Acestuia i se picteaza portretul de catre artistul Basil Hallward, iar Dorian îl cunoaște pe Lord Henry Wotton, care ii insufla idei despre plăcere, tinerețe și trăirea fără reguli morale. Temându-se că va îmbătrâni și își va pierde frumusețea, Dorian își dorește ca portretul să îmbătrânească în locul lui – dorință care se împlinește. El se alatura atator  muritori, care tind spre tineretea vesnica. De atunci, Dorian rămâne mereu tânăr, iar portretul se schimbă, devenind tot mai urât, reflectând păcatele și cruzimea lui. In spatele aparentelor de om perfect, el duce o viață imorală și îi distruge pe cei din jur. O tragedie importantă este cea a Sibyllei Vane, o tânără actriță pe care o abandonează fără milă.                                              

        Anii trec, iar portretul ajunge să arate din ce in ce mai hidos, simbol al degradării sale morale. Chinuit de vinovăție, Dorian încearcă să distrugă tabloul, dar în acel moment moare, iar portretul revine la frumusețea inițială, în timp ce trupul lui îmbătrânește.

   

      4. Asocierea cu o operă literară printr-o valoare comună:

        Din punctul meu de vedere și al culturii operelor literare citite, romanul,,Portretul lui Dorian Gray" de Oscar Wilde se aseamănă cu opera literară „Tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte” din basmele românești prin valoarile comune: nemurirea și dorința interzisă.                                                           

         Portretul lui Dorian Gray îmbătrânește, pe când chipul și corpul său rămân neschimbate cu trecerea timpului, iar în cartea  „Tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte” zânele îi oferă cavalerului rătăcit posibilitatea să rămână mereu tânăr, cu condiția ca acesta să trăiască mereu cu ele.